monumentul BETON (PROIECT 1990)

O imagine simbolică pentru perioada comunistă este blocul de beton, loc de întâlnire a spirtului gregar şi al tuturor spaimelor trezite de revelaţia fiecăruia dintre locuitorii blocului că nu e egal cu celălalt. Amintirea blocului de beton e legată de generaţia decreţeilor, a celor născuţi din refuzul avorturilor, dar şi a celor care şi-au trăit copilăria cu cheia la gât. O cheie ce a deschis "cutia pandorei" şi a multiplicat evadarea din "visul comunist". Serialitatea betonului este serialitatea spiritului egalitarist propus de şablaonele vizuale ale comunismului în România: Casa Scânteii, statuia lui Lenin, Casa Poporului. În faţa marelui monument de beton, clasa munictoare era sedusă să experimenteze revoluţia până la ultimele ei consecinţe: lumpen-proletariatul şi înfometarea sub toate formele fizice şi spirituale. Betonul este şablonul comunist care schimbă semantica locuirii cu cea a înlocuirii. Pseudo-arhitectura acestei epoci pariază cu grandilocvenţă pe uniformizare şi pe golirea spaţiului de orice conţinut de confort şi estetică. Spaţiul devine un magazin de stivuit cât mai mulţi muncitori, cât mai multe suflete. Din el se va naşte eroul socialist care va shimba destine şi istorii!
Florin Tomescu abordează tema betonului ca un răspuns în oglindă la serialitatea consumeristă şi la multiplicarea kitsch-ului din "societatea cunoaşterii". Propunerea sa (ne) pune pe gânduri: viaţa şi arta bat orice concept de organizare serială a lumii!

Dan Mircea CIPARIU

ADAM reloaded 2011

http://www.youtube.com/watch?v=IrAYi-sSUQQ

VISUAL RESONANCE

Rezonanţă Vizuală / Visual Resonance

Un câmp haotic de senzaţii, semne şi energii venite de-a valma, venite şi de nicăieri pentru a se transforma într-o cantitate necenzurată a nimicului, creşte şi descreşte în pânzele mari ale lui Florin Tomescu, desăvârşind, astfel, discursul unei mitologii interioare şi al unei vieţi ce se poate desprinde de logica binară numai prin asumarea şabloanelor şi a frustrărilor produse de dictatura imaginii.

Fotogramele existenţei sunt decupate hiperrealist şi conectate la un flux al dicţiunii egotice până când acestea devin, prin frecvenţă şi fixare, un loc care produc vid interior, gol şi cădere abisală din care se nasc dorinţe şi întrupări iluminate, metafizice. Cantitatea de forme produsă de dicteul automat şi vizual al artistului e de neoprit, fiind produsul secund al unei memorii aflate, deseori, într-un act acut de regresiune. Formele spirituale vin după ce memoria şi sufletul s-au eliberat de materialitate şi mentalitatea gregară a realităţii imediate. Planul principal, la vedere, al cadrelor ce se desfăşoară hegemonic şi cu putere hipnotică, se transformă graţie rezonanţei produse de această golire prin multiplicarea iconică într-un plan secund ce lasă loc unei respiraţii, unui accident metafizic, unei revelaţii ori unei noi priviri asupra consumului egotic.

Realitatea e o construcţie iconică de care te poţi elibera numai rezonând cu semnele care pot diminua până la vid întunericul şi energia negativă din noi. Miza estetică a reprezentării iconice a Divinităţii faţă în faţă cu Efemeritatea, în yantre geometrizate, plebee, magice sau transcendente, este dublată de miza profund spirituală din aceste lucrări semnate de Florin Tomescu. Lucrări de meşteşugar fin, atent şi la detaliu, şi la întreg, care sunt generatoare de rezonanţe subtile.

Explorarea vizuală a conştiinţei interioare, cu toate formele sale ficţionale, onirice şi biografice, drum de cercetare şi cunoaştere cu tensiuni consumate ori acumulate, ne evocă teribila dinamică a Hazardului şi a timpurilor subiective prin care trecutul, prezentul şi viitorul devin timp şi spaţiu de rezonanţă. O devenire ce dă sens profund expoziţiei unui artist, Florin Tomescu, care şi-a găsit identitatea din cioburi, fotograme şi oglinzi!

Dan Mircea CIPARIU

ADAM - light object - 2011